N-am auzit-o, parca, de mult... O ascult. Nadusala noptii curge pe geamuri. Ploua-n golurile din ramuri. As voi sa gasesc o asemanare Si caut in zgomote si murmure, In viori, in naiuri si ghitare Ecoul ndeslusit si turbure. Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopti in fund, Si din noapte-n noapte, noptile urzite Cern ploaia cu nisipul marunt Ca niste site. Gandul, ajuns in flacara lui de ploaie tarzie, Se face palid si descreste ca o faclie. Fereastra e cernita de un fag De care-atarna noaptea neagra, toata, ca un steag. Nu-i suierul sabiilor ce se ascut Si-al spadei ciocnite de scut. Nu e bataia inimii. Nu-i Turnul si ornicul lui in care timpul colinse. E parca sufletul tuturor ostilor invinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu