ploaia asta..

Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine

Şi cred că dimineaţă cerul va fi adânc şi senin.

Vezi? Eu pot vedea frumos că va fi bine

Dincolo de faptul că port în suflet venin.



Ploaia asta rece şi deasă ce mă cuprinde ca o ceaţă

Va şterge din urmele lăsate de tine plecând în grabă,

Lăsându-mă cu ochii în soare şi inima pe-o tarabă.

Când mă gândesc la tine simt şi frumos şi greaţă.



Ploaia asta neagră, turbată şi violentă

Mă zgârie pe ochi, pe faţă şi-n suflet,

În inimă-mi urlă o vioară stridentă

Şi cântecul meu cade în tine c-un tunet.



Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine,

Ploaia asta rece şi deasă ce mă cuprinde ca o ceaţă,

Îmi aminteşte mereu de dorul prea mare ce m-apasă.

Mi-e gândul ca apa măcinată pe veci în turbine.