iar ea, ea zambi cu-n zambet rece de parca-i simtea raceala in ochi, stia, era de stiut ca toamna-i va ingheta, ca ma apoi va ninge peste tot ce-au cladit si ca vor trece peste ani pe strazi paralele, ea, cu vise stinse parca de-ntuneric, iar el, el privind in gol ca intr-un glob de cristal in care vedea lumea dar n-o auzea, cel putin de data asta,gandi la ce-a fost si linistindu-se rosti pe-un ton arogant:"nu puteai fi tu, ar fi fost o poveste iar eu, eu nu cred in povesti..si totusi de ce n-ai terminat ce-ai inceput??" ca fiind intr-un gand ea lasa sa se auda: " doar pentru ca nu crezi in povesti" ..ea luna iar el soarele, dupa ani de alergari pentru scurt timp ii vedeai zambind in eclipsa cu gandul la trecut, nu puteau fi ei pentru ca le era prea greu..ea trista si visatoare iar el, el diferit..my own-am si eu momente si momente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu