contemporan..

Nu mã-nspaimânta cerul, nici pamântul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samânta care-o sufla vântul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el mã sufla unde vreau s-ajung!
Chiar daca esti la infinit de mine,
Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.

la rascruce..

In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi…Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.
Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat…
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.
Un han, din care nuami peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-u plop uscat alturi, ca o spanzuartoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.
Te simti pierdut departe…rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
…In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate.

biografie..

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară..

cad frunze..

Cad frunzele şi cad ca de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

Stă sufletul fără iubire..

Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,
C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereţi ...
Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită,
Cşci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogita
Şi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bureţi.

Stă sufletul fără iubire, pustiu, ca mărul fără roade,
Paraganit într-o livadă şi plin de lacome omizi,
Ce-l năpădesc în primăvară şi toată frunza încet o roade
Şi toată floarea, otrăvită, se scutură curând şi cade,
Lăsându-i crengile uscate ca nişte sterpe palamizi.

Stă sufletul fără iubire cum stă o vatră ruinată,
Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc,
La care nimeni nu duce aluatul proaspăt în covată
Să-l rumenească pe-ndelete dogoarea jarului, uscată,
Şi să-l prefacă-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.

dimineata..

O cafea neagra...si-o ploaie de gheata
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Si pasul ma îndruma în dimineata

Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu si de-al tau...
Tot mai mult am ramas cu ce este,
Si ploua cu-o parere de rau.

Am uitat daca merg...înca tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gândul apasa cu greul sau bloc...
E numai vedere...nu mai pot sa vorbesc..

nu poate sa fie totul din matase si satin, de asta tot ce-i frumos dureaza putin..

everybody looks for a paradise on earth..

stone..

treci prin viata cu o piatra in mana, pietrele pot fi lustruite bine, dar efectul este acelasi: il vor omora pe acela caruia i-au fost destinate..

..si totusi mai visam in tacere..

mereu..

Mereu aripile se frâng
Mereu ţărâna asta speră
Mereu pe trista noastră sferă
Obrajii râd şi ochii plâng
Heruvi de o zi crescuţi în seră
Ne prăbuşim în câte un crâng
Mereu aripile se frâng
Mereu ţărâna asta speră
Aşa venim din eră în eră
Ba spânzuraţi de un zbor nătâng
Ba sfâşiaţi de vreo himeră
Mereu ţărâna asta speră
Mereu aripile se frâng.

unul dintre cele mai dificile lucruri, este sa ai dreptate si sa nu ranesti pe nimeni cu asta..

trist

si iar toate-s triste, si azi ca si ieri, potop de dureri..si visul apune in negru destin, si vremuri mai bune, nu vin, nu mai vin, si nici mangaieri..si iar toate's triste, si azi ca si ieri..

everything causes a scar, living, causes a scar..

what if nothing exists and we're all in somebody's dream?!

detaliile fac diferenta, toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti..

Nimeni nu-si da osteneala sa convinga atunci cand poate sa porunceasca..

God wasn't in the mood today..

how common is a common man??